Documentare românești din 2024

 Audiența documentarelor românești nu are o reputație prea bună. Totuși, multe dintre filme sunt extraordinare, cu o calitate artistică de excepție, adesea peste cea a unor filme artistice. Producții mai vechi precum Crulic sau Constantin și Elena sau Capitalism - rețeta noastră, fiecare în genul lui sunt povești extraordinare, cu adevărat de neratat. De asemenea, dacă blocajele din pandemie au afectat nefericit producția de film artistic (inclusiv în ce privește calitatea producțiilor - din acei ani, dar și imediat după), pentru filmul documentar perioada a fost de bun-augur. A oferit mediul pentru a finaliza filme remarcabile, cum sunt Vulturii din Țaga sau Pocalul - Despre fii și fiice. Multe dintre acestea sunt disponibile online, unele dintre ele chiar pe Youtube sau Dailymotion sau Vimeo.

O amplă trecere în revistă a titlurilor interesante din 2024 a fost făcută de Andrei Rus, membru al juriului pentru preselecție la Gopo:

documentarul pe care l-am apreciat cel mai tare și care mi se pare unul dintre cele mai impresionante filme românești ale anului, „Pocalul. Despre fii și fiice” (Cătălina Tesăr, Dana Bunescu), a avut extrem de puține proiecții și puține recenzii de întâmpinare în România. La fel, celelalte două lungmetraje din lista de nominalizări pe care le admir tare, „Vulturii din Țaga” (Iulian Manuel Ghervas, Adina Popescu) și „Cum să fiu mort, dacă-s viu?” (Ilinca Călugăreanu), au fost mai puțin văzute și discutate public decât alte nominalizate, poate și pentru că au avut proiecții mai puține. În orice caz, nivelul documentarelor românești din acest an mi s-a părut entuziasmant (din acest motiv, mi s-ar fi părut mai aproape de realitatea din teren să fi prins măcar 1-2 nominalizări și la categoria - evaluată de un alt juriu - dedicată celui mai bun film al anului) și sper să aibă parte de mai multă vizibilitate în următoarea perioadă măcar cele șase care au fost nominalizate. Deși printre celelalte 12 filme rămase în afara listei se numără cel puțin două care pe mine m-au interesat foarte tare: „Where I Am Now?”, realizat de Lucia Chicoș și Alexandra Diaconu împreună cu o tânără refugiată din Afganistan care, în a doua parte, își filmează (cu mult talent și candoare) viața de zi cu zi, era (și rămâne) între favoritele mele la această secțiune. La fel, avangardistul „Magnificent Sky”, al lui Alexandru Badea

 

Articolul integral este disponibil pe Facebook.